Postări
Cea mai bună glumă pe care am auzit-o în toată perioada asta de proteste, ca urmare a tragediei din clubul bucureştean Colectiv, a fost "Gigi Becali prim-ministru". Urmată de "Gigi Becali patriarh", Ce e mai rău este că nu e o glumă, ci că există oameni care chiar îşi doresc o astfel de variantă pentru conducerea ţării, motiv pentru care au deschis şi o petiţie online pe care românii (cu frică de Dumnezeu şi dragoste de ţară) o pot semna. Ce uşor e să votezi din pat, nu?
Dumnezeu nu mai e cu noi
Dar, de ce să nu mergem mai departe şi să îl propunem pe Becali Gheorghe la scaunul de preşedinte, că el acolo îşi dorea să ajungă. Astfel, îi poate învăţa pe parlamentari să facă o ecuaţie de gradul I cu două necunoscute (vezi video), să înjure reporterii şi cameramanii ca la uşa cortului, să dea bani săracilor de sărbători, dar mereu cu presa după ei, şi să se închine la ore fixe în timpul şedinţelor de parlament. În plus, omul poate fi ajutat să conducă şi Steaua mai bine, nu? Că atunci când ai tot PIB-ul la dispoziţie, îţi permiţi nişte transferuri de Champions League.
Protestul care nu a fost
Atât timp cât, după prima seară, ideea generală a acestor proteste s-a pierdut complet, iar fiecare român, indiferent de oraşul de provenienţă, a scandat ce îl durea, fie că era vorba despre groapa din spatele blocului, ori de durerea în cur pe care o avea la momentul respectiv, aşa zisa revoluţie a tinerilor nu a existat şi nici nu mai există. Politicienii au făcut ce ştiu ei mai bine, adică "dezbină şi cucereşte", iar noi, ca fraierii, am pus din nou botul la vrăjeala lor. A fost deajuns să iasă Iohannis la pupitru şi să zică "Voi da ascultare societăţii civile" că gata. Societatea civilă, asta care de fapt nu există decât într-o foarte mică măsură, s-a udat toată, ca o virgină care este atinsă de iubit pentru prima dată, şi a făcut un pas înapoi din stradă, înapoi pe facebook. De acasă, învelit în plapumă, cu laptopul în braţe, e simplu tare să zici "Jos Guvernul" sau "Vrem un oraş curat, oameni civilizaţi, etc". Dacă te mai scarpini şi în nas când zici asta, eşti modelul românului tipic. Cel care vrea de la alţii, nu de la el!
Fabrici! Uzine! Agricultură! Apoi distracţie
Mă frapează zilnic comentariile de pe facebook la diverse postări şi mă uimeşte cât de creduli pot fi unii români. Am văzut tineri care îl plângeau pe Ceauşescu şi pe a sa "ilustră", care au făcut numai bine ţării, asigurând locuri de muncă, case, mâncare, salarii decente, vacanţe frumoase cetăţenilor proletari. Asta vine de la tineri care ori erau mult prea mici, ori nici nu existau când Ceauşescu a fost dat jos, de o ţară înfometată, care primea pâine pe cartelă, lapte cu porţia, carne raţionată şi curent electric numai seara. Ca să nu mai vorbim de abuzurile Securităţii, de bătăile luate pe stradă de la unii şi alţii pentru că te credeau informator sau pentru că ascultai Radio Europa Liberă. Nici eu nu l-am prins pe Ceauşescu, dar mă bucur pentru asta. Prefer democraţia asta de rahat în orice zi, în dauna comunismului care a întunecat ţara asta aproape 50 de ani. Dar, pentru câteva like-uri, ce nu face omul?
"În comunism, lucram la fabrică, pe bani mulţi!"
Asta mi-a zis o doamnă joia trecută, în singura seară când am participat la protestele din Galaţi. Dânsa a trecut pe lângă micul grup de protestatari care se adunase la ora 19,00, a ridicat o mână a lehamite şi mi-a zis, văzându-mă cu aparatul în gât, că ea nu ştie de ce protestează oamenii ăştia, "Ei i-au pus pe golanii ăştia la conducere. Ei i-au dat jos pe Ceauşeşti. Atunci, lucram în fabrică, la 2 după-masă eram acasă, aveam salariu, era respect. Acum, murim de foame!",, zise tanti. Mna, ce să mai zici, ţara are viitor, cu aşa mentalităţi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta AICI